Ecourile crizei par a se stinge şi, deşi cicatricile se estompează greu, lăsând urme în corpul social, se întrevede o etapă intermediară propice concluziilor post-conflict.
„Insuficienţa democratică” diagnosticată deja de analize, dar şi de barometrele de opinie, are rădăcini adânci într-un melanj incestuos, tulbure, de superficialitate instituţională, cu acumulare de contradicţii legislative, culturale şi psihologice din detalii mărunte şi excepţii majore care, nedepistate la timp, au fost pe punctul de a produce stopul cardiorespirator al organismului românesc.