BIBLIOTECA DIGITALA MEDIA

Proiectul Bibliotecii Digitale a Presei Scrise din România, pe care îl lansăm după o perioadă dry aged în instituţii şi zone off-record, reprezintă (testat recent!), în aria seducţiei conceptuale a Bruxelles-ului, o idee politică de forţă: recuperarea patrimoniului textual şi imagistic istoric al unei breslei, a breslei jurnalistice a unui stat european

De la „Curier de Moldavie” a lui Suvorov sau „Foaia de propagandă” a lui Tudor Vladimirescu (ambele de la începutul secolului al XIX-lea) şi până la deceniul postrevoluţionar al exploziei pe tipar înalt, cu punctul culminant Evenimentul zilei, epoca Ion Cristoiu, se creează contururi puternice şi o perspectivă diacronică utilă multor tipuri de cercetare. Se democratizează o informaţie relevantă, strivită, la propriu, de tone de praf.
Trimitem acest buzz, această alertă, pe toate adresele: valorificarea zăcământului informativ şi cultural al tipăriturii româneşti de presă este componentă de identitate naţională şi, rezonant, componentă de identitate culturală europeană. De aceea, e de aşteptat un efect sinergic, o compunere vectorială de eforturi private montate pe un consistent suport guvernamental. De la primul, ministru la miniştrii „de linie” ai Culturii sau Comunicaţiilor. Un efort românesc şi european.
Forajul în straturile istorice, simultaneizarea „la un clic distanţă” ne duc în zona reinterpretării individual/democratice a istoriilor, într-o explozie de culori şi nuanţe, de personaje, conjuncturi şi conjecturi înţelese comparativ şi particular.
Este un exerciţiu postmodern fabulos, echivalent unei revoluţii, care face ca desecretizarea dosarelor fostei Securităţi să devină – să fiu iertat! – un reper minor la scara reformulării conştiinţei naţionale. Un fel de Fragmentarium eminescian imens, unde lista pentru curăţătorie, adăugată unor cercetări de fizică presărate cu versuri anoste sau geniale, constituie un amalgam de autentic cu darul de a trece prin straturile miturilor didactice, asemeni unui spărgător atomic de gheaţă prin Oceanul Arctic.În urmă vor rămâne, limpezi şi fluide, idei şi asocieri individuale, un puzzle despovărat de filtre fixe ce se va reface continuu, pe măsura procesării volumului de substanţă factologică şi de „imponderabile”. Ideea este, ca aplicaţie, una originală, numai prin faptul că se consacră monocord unei întreprinderi strict specializate. Nu cunosc un proiect similar la nivelul unui stat UE. Totuşi, transcrierea colecţiilor media româneşti (ziare, reviste, suplimente, periodice de orice rang) de pe suportul de hârtie pe suport digital s-ar circumscrie preocupărilor comune pentru crearea Bibliotecii Digitale Europene, ca proiect subsecvent.
Europeana.eu, biblioteca multilingvă virtuală a Europei, inaugurată în 2008, reuneşte 4,6 milioane de cărţi, hărţi, fotografii, videoclipuri şi ziare digitalizate. Găzduită de Koninklijke Bibliotek, biblioteca naţională olandeză, Europeana este administrată de Fundaţia pentru Biblioteca Digitală Europeană, care pune sub o singură umbrelă principalele biblioteci, arhive, muzee, instituţii de cultură. Acest tip de agregare aruncă însă presa la „oala comună” a domeniilor culturale.
Nici în România lucrurile nu stau formal. Altfel, sub presiunea Comisiei Europene, la sfârşitul lui 2008, Guvernul a adoptat Programul Naţional pentru digitalizarea resurselor culturale naţionale şi crearea Bibliotecii Digitale a României. Există, deci, un cadru legal general. Din multe puncte de vedere, avem de-a face însă cu o etapă avangardistă, de pionierat, în care se pun bazele viitoarei reglementări a domeniului. În absenţa unor repere bugetare, toate acestea arată a literă moartă.

Plasarea colecţiilor de presă înăuntrul acestui ghiveci cultural întârzie un proces prioritar, prin raza largă de acţiune. De aceea, pentru ca o străpungere virală a acestei cantităţi de informaţie şi opinie să se producă la nivelul publicului, este necesară decuparea, extragerea media din pachet şi acordarea unui tratament preferenţial. Biblioteca Digitală a Presei Scrise din România, proprietate intelectuală a Asociaţiei Române a Profesioniştilor Mass-Media, pare a fi la capătul unor intersecţii de opinii, o soluţie fezabilă.

Lansăm, astfel, buzduganul în pregătirea, pentru sfârşitul lunii mai, a unui seminar care să aşeze în pagină, articulat, în detaliu, o ofertă egal vizionară şi pragmatică.

Articol publicat in Q Magazine